Tarhanov – Photo Gallery

Tarhanov Victor Evgenii
nascut in anul 1915, raionul Cekinsk
arestat pe 23 martie 1937
condamnat de Troika NKVD pe 14 noiembrie 1937 conform art 58-6 spionaj
reabilitat in anul 1957 de Tribunalul regiunii Irkutsk

• 

• 

In Shanghai locuiau oamenii care iesisera din lagare… dar ei stiau totul unul despre celalalt, cine si pentru ce a fost condamnat. Si chiar discutau: tu ai fost condamnat pentru un banc, tu pentru spice, tu cu art. 58, tu ai fost militar, tu prizonier. Si foarte des auzeai aceste discutii intre oameni: cum au luptat, cine si cum a fost ranit, cum a ajuns in lagar. Erau oameni de toate felurile. Liosa Brijitiuc era din Ucraina, am avut vecini o familie de norvegieni, eu eram prieten cu fiul lor, Voda. Peste casa era un leton, nu-i stiu numele de familie. Aveam o cunostinta care avea craniul fracturat si el spunea ca regreta ca el a fost erou la razboi. A nimerit in captivitate avand rana asta asta la cap. Era intr-o stare inconstienta si asa a fost asa deportat. Cunosteam copii care fusesera nascuti in lagare: Vitea Serhov, Vasea Sersov, Pavel Sersov … tatal lor a participat in razboi. Si cand toata lumea asta s-a eliberat… oamenii care suferisera nevinovati, fostii militari spre exemplu, lor le era cumva rusine si tema asta nu se afisa. Uneori se intampla ca nici copiii sa nu stie ca parintii lor fusesera condamnati. Si aceste certificate de eliberare ei le-au aruncat pur si simplu. Credeau ca aceste documente o sa-I incurce mai tarziu pe copiii lor.

Odată a fost o situație interesantă, undeva aproape de 1 Mai, în tot orașul se puneau steaguri. Si noi am văzut cum în centru se puneau steaguri, câte 2-3-4 steaguri pe fiecare casă, peste tot, și în stâlpi. Toată strada Centrală era plină de steaguri. Iar în Shanghai la noi nu erau… nimic nu era decorat. Și într-una dintre seri am scos toate steagurile din stradă, chiar înainte de sărbătoare. Și a fost atâta vervă, chiar nu ne închipuiam că o să fie așa. Au început să verifice toate apartamentele, casele, căutau, nimeni dintre noi tăcea de steaguri. Cică nu am luat nici un fel de steaguri. Acolo noi eram mulți băieți, și am luat legături întregi de steaguri, poate că am făcut chiar mai multe drumuri. Le-am ascuns pe undeva prin zăpadă, prin magazii, cred că totuși a fost de sărbătorile din noiembrie. Am ascuns totul. Cred că a trecut cam o jumătate de zi, și era un tip care nu știa de acea vervă, casa sa nu a fost controlată. Și a pus sus steagul. Și i-au găsit atunci pe toți. Și când miliția a aflat că este un steag în Shanghai, pe casă. El nu știa ca eram căutati. Și a trebuit ca noi să scoatem totul, să dăm la miliție tot ce am scos din oraș. Pe urmă au pus steagurile la loc, și sărbătoarea a avut loc. Lăsasem toată strada centrală fără steaguri… eu personal cred că am avut vreo 10. Poate că ne ofensa că peste tot erau steaguri, iar la noi in Shanghai nu erau.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•