SIDOR PANTELEEVICI CIOBANU, nascut in 1967, Republica Moldova, raionul Causeni, satul Zaim, Timp in Kolyma: 30 de ani

SERGIU TICUS, nascut în 1957, Magadan, regiunea Magadan, in familia gardianului Gheorghe Ticus. Timp in Kolyma: 58 ani

ION ABABII, nascut in Republica Moldova. Timp in Kolyma: 30 ani

“SALUT DIN SATUL ZAIM!” Cu aminitire de la fratii Serghei si Gheorghe si mama cea scumpa care v-o crescut, pace si fericire! Sidor, tare mi-e jale ca te-ai departat de Lena. Rar primim scrisori de la tine. Scrie scrisoare, ori nu poti?! Azi, duminica, fiindca e Sfantu Andrei… multa santate, frate! Ca v-ati dus si mama nu mai are niciun ajutor…”[plange]

Ma cheama Sidor Ciobanu, dar la mine o taiat litera “U” si am ramas Cioban…  Dar eu is Ciobanu, familia mea. La noi, la moldoveni, ca si la romani, numele de familie se termina cu litera “U”. M-am nascut in satul Zaim, in anul 1964. M-a adus cumnatul aici: “3 ani muncesti si o sa ai tot, tot ai sa ai! Si casa, si masina!”, asa zicea cumnatul meu. Acum au trecut 30 de ani, dar nu am nimic. Veneau aici de pe Continent sa faca bani mari, sa isi cumepere tot felul. Asa am venit si eu... Aveam 21 de ani cand am venit, după armată. Mă uitam la filme, citeam Jack London, ca eu trebuia sa termin Institutul… Dar la parinti era greu. Noi suntem 5 frati, 5 surori, 10 copii. Si eu am vrut sa ii ajut pe parinti si pe surori si pe toti.

In Nera, de-amu nu mai erau lagarele astea, in baza KGB era garaj… Si eu graiam cu oamenii astia care au fost inchisi aici, cu un mujic care pe 25 de ani o fost trimis aici.. 25 de ani i-o dat Stalin… Si el imi povestea mie: Severul, nu-ti da drumul! Nu-ti da drumul! Iaca, asta-I vorba…Nu-I vorba mea. Dar asta-I vorba la mujic: Sever, niet puscait! Daca ai venit aici, de-amu tu ramai, pentru totdeauna! Eu tot am vrut demult sa ma duc sa-I vad pe parinti. Nici la mort n-am putut sa ma duc. La inmormantare. Am avut…si bani am avut…N-am avut permisiune sa ies de-aici.

ON SCREEN: Shanghai, Zona fostului lagar UST-NERA

SIDOR:   Aici, unde e magazinul a fost cantina la detinuti. Dar unde e al doilea magazin, acolo a fost Statul Major, unde erau sefii. Tot teritoriul asta era imprejmuit cu sarma ghimpata. Aici a fost Zona.

SERIOJA:  Acolo era strict interzis, nu puteai trece! Acolo era strict interzis. Aici era limita zonei, de-alungul acestui rau. Pe partea asta erau oamenii liberi, pe partea cealalta erau detinutii. Cand detinutii erau eliberati, ei aveau dreptul sa traiasca doar aici. Astea erau casele lor.

SIDOR: Cei care se eliberau traiau aici. Vezi unde-I garajul? Ei aici traiau, asta era vechea localitate. Uite unde e cimitirul nostru! Si in cealalta parte e tot cimitir..Uite, aici e shanghaiul! Asta a fost primul cartier de unde s-o inceput a se ridica Ust-Nera. Uite, vezi, casuta asta cred ca e din ’50.

SERIOJA: Aici era militia. Eu am locuit mai demult aici. Aici locuiau oamenii liberi.

SIDOR: Iesi si ai sa povestesti! Tu stii mai multe! Ai locuit aici in Shanghai. De aici a inceput sa se construiasca Ust Nera, casele astea au fost primele.

SERIOJA: Nu stiu sa povestesc.. Pai cum… oamenii traiau asa..erau oameni buni, erau case; la fiecare casa era cate-o sera. Uite, acolo mergeam sa culegem pomusoare si ciuperci! Toate nationalitatile erau! Si ucrainieni, si moldoveni, si tatari. Locuiau unii langa altii in case. Yakuti…Un yakut, un tatar, un grec, un moldovean si un rus, si ucrainieni. Toti eram o familie.

SIDOR: Cand au inceput sa elibereze, dupa amnistia lui Stalin..Erau toti in zona. Si ei ramaneau majoritatea aici, pe loc.  Zekii unde sa mearga? Erau cei care aveau  condamnari de 25 de ani, “comsomolskaya putiovka” Ei nu aveau voie sa plece. Cei care aveau 25 de ani aveau interdictie de plecare. Si ei de-amu aici traiau. Dar care aveau cate 10 ani termen, se elibberau si puteau sa se duca. Dar in general oamenii ramaneau cu totii aici..

SERIOJA: Aici e asa: odata ce ai venit, ai si ramas..Natura e asa ca nu te lasa asa simplu sa pleci.

SIDOR: eu spuneam ca Nordul nu-ti da voie sa te duci de aici! Ai venit la Nord, atat!

• De ce erau adusi aici detinutii si de ce s-a construit localitatea?

SIDOR: Aur! Aur si surima… Aici mari bogatii sunt!

SERIOJA: Aici e aur! Totul sta pe aur… Toate dealurile astea sunt din aur! Toata tablita lui Mendeleev e aici. In Yakutia e toata tablita.. Daca iei doar S-ul: acolo e si uraniu..sunt de toate…Uite, la mina Marsaski, mina de uraniu. Mina Leschitova…

SIDOR: Aici multe sunt in pamantu asta! Dar tot Severul asta e tot in trupuri, in oameni morti. Deliko, nu-I departe. E un loc… unde se gasesc cranii… Copiii singuri scoteau oasele astea. Aici langa localitate, e o padure si acolo sunt mormintele astea. Din cranii faceau scrumiere! Asta este foarte strasnic! Nu spun ca o sa ne bata Dumnezeu, dar exista o forta suprema care chiar acum, aici e printre noi... Eu am fost la Lischitova unde stateau sa munceasca la uraniu. Acolo era o mina inchisa cu porti de fier. Acolo sunt cruci din bete pentru cei care au murit acolo. Acolo sunt doar numere. Nu e numele, familia. Si acum vor sa deschida din nou minele de uraniu. PETRE: Multe sunt in pamantu asta, dar noi traim saraci! In intreprinderile astea private, acum nu mai valoreaza nimic oamenii! Tu esti psio, si gata! La noi tinerii fac 30 de ani si mor de-acuma. 

SIDOR PANTELEEVICI CIOBANU, nascut in 1967, Republica Moldova, raionul Causeni, satul Zaim, Timp in Kolyma: 30 de ani

SERGIU TICUS, nascut în 1957, Magadan, regiunea Magadan, in familia gardianului Gheorghe Ticus. Timp in Kolyma: 58 ani

ION ABABII, nascut in Republica Moldova. Timp in Kolyma: 30 ani

ABABII: Coruptia…De aici de pe loc n-are sa iasa nicaieri…

SIDOR:  Olceanu cum l-o spalat?! Localitatea… Tot ii pe aur! Zaharenka, Nilgama, Drajna. Toate stau pe aur.

ABABII: Yakutia ii Yakutia.

SIDOR Eu cand veneam de la Taliureah si m-am uitat: in magazine intra omu si pune pe tejghea aurul. Si zice: da-mi mie tot tot tot!

ABABII: Cumparau alimente cu aur. Era tot liber…

SERIOJA: In Magadan e tot liber… dar acum au interzis sa nu lasa sa se duca aurul in Cecenia, la razboi.

ABABII: Aur ii mult… Dar de ce lumea traieste rau?! Iaca, omul se duce la risc mare ca sa tina familia. Sa castice o copeica. El se duce la riscuri mari. Si pici in sistemul asta, tu pierzi in primul rand, ce: libertatea…O bucata de viata… pe urma tu pierzi familia si apoi sanatatea

PETRE: Da, uite, cand s-o inceput reformele astea, nici bani nu mai dadeau… Numai pe hartie. Eu am lucrat la aur inainte, traiam primul, al doilea cand am venit aici..Primeam pe vremea aia 650-700 de ruble. Foarte mult. Puteam sa iau bilete de avion pt toata familia. Dar in timpurile astea, ca sa mai mergi incolo iti trebuie bani..

ABABII: Iaca, in raion sunt mai mult de 50 de artele, organizatii care se ocupa cu aurul. Din acestea, undeva vreo 20 de procente, care platesc regulat si leafa stabila. Dar altii, nici nu se gandesc sa plateasca. Si in fiecare an din partea cealalta o luat lumea: din Rusia, din bielorusia, cei mai multi din Rusia vin…Care-I amagesc. Le-o propus o leafa, dar la toamna nu le-o dat nimic. Dar cei care n-o primit parale, n-o primit leafa aceea care le-o spus firma, artelu. Care le-o promis…Mai mult de 80 de procente nu se intorc inapoi… Mai scurt, am venit sa castig o copeica, sa-mi fac un trai bun, dar nu s-o primit. La anu viitor am sa castig, la anu viitor am sa castig. Si o trecut 22 de ani. Si pana-n ziua de azi:castig, castig. Copiii fara mine o crescut de-amu, familia pierduta. Si pana-n ziua de azi eu nu stiu unde am sa traiesc. N-am nimic.

MIHAI: aveam 20 de ani cand lucram la uranium in mina si cand ma sculam. Din pat ma sculam si picam. Dar eram toti aproape gata… Si noi nu lucram inauntru…ca puscariasii lucrau in mina. Elicopteru venea asa…aducea 20 dar pe 20 ii lua si ii ducea…  40% din noi dadeau voie sa moara. Daca mai mult de 40% din noi mureau, apoi inchideau mina. Daca eram 100 si mureau 60. Apoi cine sa mai lucreze?! Cui sa mai dai banii ceia…

dar la detinuti erau transee si ii zvarleau asa…Pe mine m-o alungat de la lucru…ca era un drac de rus si m-o pus sa sap acolo. Sa pun scheleturile astea in transee. Dar ii pacat, suntem crestini, doamna! Acolo milioane, cati oameni…

SIDOR:  Si acum vor sa deschida din nou minele astea. Au zis ca nu-I nimic grav de la uraniu... Ei spun ca uraniul nu da radiatii…adica doar la o anumita temperatura incepe sa elimine radiatii. Dar daca tu lucrezi la mina de uraniu linistit…acolo nu este praf si nu te afecteaza.  Eu cred ca asta este minciuna…

MIHAI: Care au scapat, apai vin, au tusit de doua ori si sunt gata! Omul se descompune. Daca n-ai imunitatea buna, esti mort!

SIDOR: Tot! tot se extrage. Toata tablita lui Mendeleev e eici. Dar oamenii se chinuie. Oamenii se chinuie aici! Este aur, cupru, carbine, Tot este, numai ca oamenii se chinuie. Iaca, daca mergi pe drumul asta pana la Magadan, el e tot in coaste de om.  Tot in coaste de oameni. Este aur, cupru, carbine. Oamenii se chinuie aici! Eu singur m-am chinuit… Prin toate necazurile astea eu singur am trecut. le-am pipait cu mainile mele,  cu sufletul acesta eu am trecut prin toate, am comunicat cu toata lumea, si cu puscariasii... Stii ce durere iti produce asta in suflet? E tare dureros.Cel mai strasnic e cand omul nu il intelege pe om. Ca tu ai suflet si trebuie sa traiesti. Asta e cel mai strasnic in viata. Si Isus le-a spus: Iarta-I Doamne, ca nu stiu ce fac! Matei cap 3, versetul 5.  Auru n-aduce fericire! Diavolul galben!