Kovaliov – Partea II
PARTEA II
„Democratia inseamna educarea omului intr-un spirit liber si umanist. In spiritul dragostei fata de om, educand spiritul sa lupte pentru libertate. Principiul este: nu fii rob si nu permite altora sa fie inrobiti! Lupta pentru libertate!
Dictatura si democratia sunt la poli opusi, sunt doua forme diametral opuse una fata de alta. Una o exclude pe cealalta. In cadrul dictaturii nu poate sa existe democratie si in cadrul democratiei nu poate sa existe dictatura. Dictatura este lipsa libertatii. Democratia fara libertate nu poate exista, asa cum nu exista viata fara aer. Lupta pentru democratie reprezinta lupta pentru libertate!”
(Despre educarea omului intr-un spirit liber
extras din programul Partidului Democrat-DPR, anul 1953 Lagarul Norilsk)
Aici scrie cum ar fi trebuit sa fie statul nostru, statul separat de pe Kolyma, Republica de Nord. Si asa ar fi trebuit sa fie in intreaga Rusie. In cel mai rau caz, noi ne-am fi separat. Dar atunci, cand ne-am revoltat la Norilsk, noi am fi vrut sa organizam intreaga Rusie pe baza acestui partid. Nu comunisto-fascista, ci libera. Partidul Democratic al Rusiei - DPR. Si aici sunt propunerile catre oameni.
- Unde a fost scris?
- A fost scris in lagarul Norilsk, in Zona nr 4. Soloviov Serghei Dimitrievici este organizatorul DPR, iar statutul si programul a inceput sa le scrie inca la Norilsk.
“S.D. Soloviov, rus, nascut in 1916, in reg Smolensk. Participant in luptele din cel de-al doilea razboi mondial, in randurile armatei conduse de Generalul Vlasov. A ajuns in captivitate la nemti si a fost apoi condamnat de Tribunalul militar din Moscova, conform articolelor 58b, tradare de patrie la 25 de ani lipsire de libertate. El a fost unul din organizatorii revoltelor din lagare. Dupa rascoala din Norilsk a fost trimis pe Kolyma, la minele Holodnai, in septembrie 53.”
Scrie Holodnai, dar el a fost la mina Ubilenie, la doi km de Utinka. A fost adus sub convoi. L-am cunoscut in anul 1954, in ianuarie si atunci mi-a propus sa iau parte la o revolta de proportii. Trebuia mai intai sa pregatim evadarea, apoi sa eliberam lagarul si mai apoi toate lagarele din Kolyma sa fie eliberate. Acolo erau mari evadari, uneori evadau lagare intregi! Dezarmau paza, le luau armele si luau in stapanire Zona. Dar imediat era trimisa armata si mureau si de-o parte si de cealalta. Dar pe detinuti, pe toti ii nimiceau. Si cand s-a decis aici, pe Kolyma sa eliberam lagarul nostru, sa dezarmam paza si sa luam armele, ei mi-au propus, iar eu am acceptat imediat. N-am discutat prea mult. Dar mai apoi, cand stateam in mina, ascunsi, am discutat despre planurile partidului. Era acolo nu departe un aerodrom militar. Erau avioane M12, M14 si aviatori. Erau aviatori adusi din Germania de Est. Condamnati pe aceleasi articole ca si noi. Si Alaska era alaturi. Trebuia sa ajungi pana acolo. Noi vroiam sa dezarmam garnizoana, sa le luam armele si apoi sa eliberam toate lagarele din Kolyma. Aveam printre noi reprezentanti din ROA. Unii erau deja in libertate. Dar pe Alska erau deja 500.000 de oameni de-ai lui Vlasov. Si pe ei vroiam sa-i chemam sa ne ajute. Nu pe americani, ci pe ai nostri.
- Cand a fost prezentat pentru prima data programul DPR?
Niciodata, nicaieri. Doar acolo, in lagar, l-am impartit la oameni, la membrii partidului. Pe mine de trei ori m au primit in partid. Mai intai la Norilsk, apoi pe barja… si a treia oara in mina.
Prima data pe membrii partidului i-am intalnit la Norilsk, in izolator. Din cauza protestului pe care l-am organizat impreuna cu un student polonez. Am spus ca Stalin, la fel ca ofiterul din convoi, trebuie spanzurat de picioare, cu capul in jos, sa i se scurga sangele in creier!
Si pentru asta au venit la ora 1 noaptea… Numarul meu era K437. Uneori imi vine numarul asta in minte si cred ca sunt inca in zona. Aveam doar izmenele, in rest descult. Dar gardianul zice: Lasa paslele ca oricum n-o sa-ti mai trebuiasca. Iar eu ii zic: Oare ma duc sa ma impuste?! In minutele astea, intotdeauna iti doresti sa traiesti. Si iesim la dreapta, apoi la stanga… Si ma duc in ZUR. Supraveghetorul, deschide celula… nu se deslusea nimic, intuneric. Intru, vad un perete, straluceste…oameni, picioare, desculti… Curge apa rosie… Oameni inghetati. Usa se inchide in urma mea… si pun mana… era doar gheta. Pereti fara geamuri, doar usa. Si o mica luminita de la gaura de aerisire. Si numai cadavre, toti erau morti. Ma uit, prima data in viata mea cand am vazut asa ceva. Ce sa faci? Doar sa sezi… Era acolo un barbat zdravan, cat un frigider… imbracat. Si el si-a scos haina de pe el. Imi zice “Bai, piticule, imbraca-te!” Si eu m-am invelit cu haina lui. Si a doua zi dimineata, 200g de apa, 200g paine. La ora 9 se deschide usa si zice: Iesiti! Pe toti ii descalta… Haine cine mai avea… Eu am ramas in haina gaurita. Si ma scot si pe mine… Era un coridor, doar gard de sarma. N-ai pe unde sa sari, sa fugi. Si in capat o cusca, si acolo un caine. Si cainele mergea pe sarma. Si pe noi ne-au bagat acolo, de la 9 la 10, la plimbare prin zapada, desculti. Imi zic: Cui ii trebuie planeta asta?! As fi aruncat in aer intreaga planeta! De ce sa chinuiesti in asa hal oamenii?! Pentru ce asa viata? Numai cadavre.. Si imi zic… Ma duc mai bine catre gard, sa ma impuste cu mitraliera. Sa nu mor singur in subsol, in rahat! Dar nimeni nu vrea sa moara… si cu gandul asta moare. Si eu ma ridic… Stiti, calului, cand ii e cald in camp da din cap sa se racoreasca. Eu am incercat sa fac acelasi lucru, numai ca impotriva frigului. Si am inceput sa dau din cap, sa-mi frec mainile… Si asa am inceput sa ma incalzesc… Dar daca iti ingheata talpile, atunci mori. Si eu stateam pe varful degetelor. Si ma incalzeam ca si caii. Si uite asa mergeam eu… Ei, chiar si incaltati inghetau.
Si ma tot scoteau la plimbare descult. Era asa, un fel de plimbare, desculti. O ora stateai in ger. Si oamenii nu rezistau, cadeau. Erau deja vreo 12 morti. Si pe urma ne bagau inapoi. Era o incapere fara lumina, peretii plini de gheata si pe jos cadavre. Eu eram deja inghatat dupa doua saptamani de stat in izolator si m-au dus la spital. Si acolo, la spitalul lagarului m-am intalnit cu un om din de la Petersburg. Si el era membru in Partidul Democrat. Dar ei stiau ca eu am organizat revolta. Si el ma intreaba daca nu vrea sa intru la un lucru lejer. Dar eu ma temeam, sa nu fie vreo pacaleala, vreo cacealma. Si ei mi-au povestit atunci ca exista acest partid, Partidul Democrat al Rusiei. Si ca eu eram omul in care puteau sa aiba incredere si au nevoie de mine. Si imi zic: Noi, te-am salvat de-acolo, din ghetarul ala! Si ei stiau ca eu sunt tinichigiu ca specializare. Si de asta m-au scos de acolo. Dar prima data cand am auzit de Partid a fost pe etapa de la Odesa. Erau vagoane stolapin, vagoane inchisoare cu compartimente din lemn si plasa din sarma de 6mm. Si un caine care ne pazea. Noi eram legati cu catuse unul de celalalt… Si acolo pe etapa am intalnit un subofiter de pe crucisatorul Molotov. El mi-a vorbit pentru prima data despre Partidul Democrat. Chiar el s-a scapat cu vorba ca el e membru al acetui partid.
Si la Norilsk, dupa ce mi-am revenit si am plecat din spital, Alexei mi-a propus acest lucru: Sa fac cutite! Era o groapa mare pentru pastrarea apei si pe jos doar rumegus. Si acolo, in groapa aia se faceau cutite pentru revolta. Atunci nu stiam, dupa aia am inteles. Si eu trebuia sa ascut cutitele astea. Inafara zonei se faceau manere din aluminiu. Erau mai multe zone, mai multe porti si foarte multe cadavre acolo la noi in lagar. Ziua si noaptea incarcau saniile cu cadavre si le scoteau inafara zonei. Acolo era o platforma din lemn si acolo lasau cadavrele si era unul care trecea cu ciocanul si le spargea craniile. Si apoi ii aruncau in groapa. Dar dupa ce descarcau cadavrele, dadeau la o parte scandurile de pe sanii si bagau acolo manerele pentru cutite. Si apoi mi le aduceau mie in atelier. Eu le montam lamele. Si apoi le duceau in zona si le imparteau la oameni.. Se pregatea un atac impotriva hotilor. Vroiam sa facem noaptea Sfantului Bartolomeu. O chestie serioasa. Era anul 53, dupa prima evadare.
Apoi, noaptea nu a mai plecat nimeni la munca, s-a oprit toata activitatea lagarului si nimeni n-a mai intrat in mina. Eu nu cred ca a fost pur si simplu… Si de aici s-a pornit. O luna intreaga mina n-a functionat. Tone de aur dadea. intelegeti? Se spunea ca eu am adus daune de 11 milioane. Oamenii s-au urcat pe acoperisuri si dadeau semnale cu steguletele. Erau multi marinari si toti s-au inteles sa paraseasca zona de munca. Si nimeni, nici un sef n-a mai intrat in zona, se temeau. Apoi fost anuntata o evadare… A iesit gardianul din turn si a inceput sa traga de sus din turn in oamenii care iesisera din baraci. Au fost omorati patru oameni si mai multi au fost raniti.
Totul se oprise. Femeile s-au oprit din lucru, uzina de nichel s-a oprit… Lagarul nu mai livra nici bani, nici metale. A venit apoi un avion de la Moscova. Colonelul Kuznetov, seful comisiei a inceput sa viziteze lagarele. Oamenii le scriau petitii. ce vroiam noi: sa elibereze politicii, fara nici un fel de cercetare. Dar daca nu, atunci revedeti cazurile. Au venit prezidiul, se tot uitau… Au promis dar n-au facut nimic. Ei vroiau ca oamenii sa munceasca. Au inceput sa ne scoata pe rand din baraci, cate doi, trei oameni. Apoi au folosit forta. Toate fortele militare care erau concentrate acolo, pe loc, au fost aruncate asupra unui lagar; si li s-a spus asa detinutilor: Parasiti lagarul si plecati in tundra! Dar ce sa faci in tundra in luna iulie? Ce sa faci acolo?! Ziceau asa pentru ca mai apoi sa-I alerge cu cainii si sa-i nimiceasca. Si nimeni n-a vrut sa plece in tundra. Au incercat orice metoda. Iarasi au venit parlamentarii… Si in final au hotarat ca toate fortele armate sa le foloseasca impotriva oamenilor. Si au ordonat soldatilor sa impuste. Soldatii rusi au refuzat. Le-au pus catuse si i-au dus la inchisoare, apoi au adus altfel de soldati.. Niste oameni din Turkmenistan, yakuti si le-au ordonat acestor ciuksi sa impuste. Din prima au omorat 200 de oameni. S-au oprit, au asteptat cinci minute.. Si iarasi au ordonat, iarasi au impuscat. Si apoi luau baraca cu baraca. Ii alungau pe oameni cu cainii in tundra, ii infundau in mlastina. Si astfel au eliberat zona. Cu avionul ii duceau la Habarovsk si acolo ii impuscau, dar oamenii ramasi in lagar deja aflasera. Si tot au continuat sa-i scoata unul cate unul… Incarcau oameni in containerele metalice cu care se transporta minereul, asa ii transportau si pe oameni si ii duceau la Dudinka. N-au mai putut ei sa opreasca rascoala, pana in decembrie. Si lagarul era impartit in zone. Detinutii au rupt gardurile si au unit toate zonele. Si cand s-au unit zonele, acolo au ridicat steagul cu chenar negru.. Pentru ca tara era in doliu. Au inchis portile lagarului si au dat jos toti gardienii. Turnurile erau goale… Nimeni nu se mai ducea incolo. Pana in decembrie au rezistat baietii. Si la Norilsk erau cateva zeci de mii. Si ii tot scoteau. Eu cred ca aproximativ 80% din detinutii de la noi au fost scosi si imprastiati prin toata Rusia. Si peste tot pe unde au ajuns acesti detinuti din Norilsk, peste tot s-au pornit rascoale… Noi doream sa vina Organizatia Natiunilor Unite, dar Hrusciov, in anul 1954 la Dgez-gaz-gan a trimis tancurile impotriva detinutilor. Ii calcau cu senilele, trageau din tancuri in baraci. Din100.000 nu stiu cati au ramas in viata. Asta era deja in anul urmator, in 54'… si n-avea cine sa munceasca. Moscova se nelinistea.
Dar pe noi ne-au trimis in iunie la Kolyma. Si in drum, pe barja l-am intalnit pe Soloviov, cel care a scris Programul DPR. Serghei Dimitrevici Soloviov. El era presedintele partidului. Pe atunci nu stiam, mai pe urma am aflat. Era ofiter sovietic, locotenent. Dar el s-a intors in Rusia, venind din Belgia unde nimerise prizonier la nemti in timpul razboiului, in 41. Intre timp a absolvit si o facultate, dar a decis sa se intoarca in patrie. Nu-si dadea seama ce insemna puterea sovietica. Era topograf de profesie. Si cand s-a intors in Rusia, in 1947, l-au arestat si i-au dat termen 25 de ani. Si el a fost repartizat mai intai la Norilsk si apoi pe Kolyma. Si noi ne-am intalnit intamplator, in etapa spre Vanino. Era cu prietenul sau cu care am si evadat, Ivan Gorbunov.
Dar cand a plecat din lagarul Norilsk, el avea Programul DPR scris pe niste fasii de hartie foarte subtiri. Si pe Kolyma, cand a ajuns, el a restabilit acest Program. Le faceam bilute si apoi le ascundeam la statia electrica. Si noi am vrut sa continuam sa organizam acest Partid Democrat si aici, pe Kolyma. Sa ne trimita reprezentantii ROA sprijin din Alaska si sa luam Ciukotka, Sahalin si Yakutia. Si noi am batut palma. Primavara, trebuia sa iesim din zona… In lagarul in care ne-au adus, baietii faceau pistoale. Si unul, Volodia, care era supraveghetor, mi-a adus o caciula plina cu gloante. Si mi-a mai dat o harta: de la Okhotsk, pana la Bering. Si cand l-au prins pe Soloviov, iata, KGB-ul a luat si harta asta. Era o harta frumoasa, pictata… Si in luna aprilie am iesit din zona si am intrat in mina. Si am ramas acolo cinci luni. Ne-au cautat si nu ne-au mai gasit. Dadeau drumul la gaz, ne cautau… Stateam intr-o incapere inghetata, intr-o galerie parasite din mina. Era gheata… si noi stateam acolo. Si eu aveam o galeata cu praf si cand mergeam presaram praf peste urmele mele ca sa nu ne gaseasca. Stateam agatat de un cablu la 80 de metri adancime. Si dormeam pe o scandura… si scandura mancam. Era un lemn moale, special care poate fi mancat. Mancam zapada si lemn, dar dormeam pe aur. … Erau doi care ne aduceau produse. Si pe unul l-au arestat… Ne otraveau cu gaz, dar nu vroiam sa ne predam. Ziceam ca mai bine ne aruncam in aer. Aveam grenade. Si eu le-am spus: hai sa nu murim, mai bine rezistam!
Dar la Norilsk, cand ne-am rasculat, ne-au ordonat sa iesim din Zona, si oamenii nu doreau sa iasa. Ii intrebau: ce doriti?! Si oamenii le-au adus niste documente unde le erau scrise cerintele. Nu era scris ca ar fi vorba despre Partid, dar niste cerinte identice cu cele ale DPR. Si acolo era scris, ca nu trebuie sa existe in tara detinuti politici… pentru ca daca exista, asta inseamna ca este fascism. Apoi acolo au adus armata. Am vazut cum au venit cu avioanele U62… Si generalul Kuznetov a ordonat sa traga. La Norilsk, in lagar, erau cateva zeci de mii. Mai intai a ordonat ca oamenii sa iasa in afara zonei, in tundra. Dar nimeni nu s-a miscat. Era in luna iulie, mlastinile se dezghetau… Si atunci el a ordonat soldatilor sa impuste. Pe multi i-au nimicit. Si lagarul era impartit in zone; detinutii au rupt gardurile si au unit toate zonele. Si cand s-au unit, acolo au ridicat steagul rosu cu chenar negru. Pentru ca tara era in doliu. Si de pe turnuri au fost dati jos toti gardienii. Si au inceput sa ne scoata. Eu cred ca aproximativ 80% dintre detinutii de la noi au fost scosi si imprastiati prin toata Rusia. Si peste tot pe unde au ajuns acesti detinuti, peste tot s-au pornit rascoale. Noi doream sa vina de la Organizatia natiunilor unite, dar Hrusciov, in anul 1954 la Dgez-gaz-gan a trimis tancurile impotriva detinutilor. Ii calcau cu senilele, trageau din tancuri direct in baraci. Si pe urma, soldatii luau baraca cu baraca. Din 100.000 nu stiu cati au ramas in viata.
Dar pe noi ne-au escortat in iunie pe Kolyma. Eram pe barja si acolo m-am intalnit cu unul din Partid, Nehaleavka Ivan Ivanovici. Si mai erau si alti reprezentanti. Si ei acolo m-au primit din nou in Partid. Eu nu le-am spus ca mai intrasem odata. Ma temeam de provocari. Si nu le-am spus. Si dupa ce ne-au repartizat pe Kolyma, ei au fost trimisi intr-o mina, dar eu in alta mina. Ne desparteau cam trei km. Si acolo am facut din nou greva. Dar mediat au intrat soldatii in zona si au inceput sa impuste de sus pana jos. Eram ca si chibritele care se inflameaza. Iata de ce atunci cand am fugit au promis ca vor da 25.000 pentru cadavrul meu…
“In nopatea de 1/2 aprilie 1954, Soloviov, impreuna cu Kovaliov Vasile Ivanovici si Antonov, au evadat din lagarul nr 4 si pana pe 17 august au stat ascunsi in mina. In urma acestei evadari trebuia sa inceapa o mare revolta in lagarele din Kolyma. Ei trebuiau sa dezarmeze paza, sa elibereze toti detinutii din Holodnai, sa puna mana pe armament si sa inceapa o rascoala de proportii. Dar ei au fost tradati. Iata de ce cinci luni au fost nevoiti sa se ascunda in mina Rudnik. Abia pe 8 august 1954 ei au reusit sa iasa la lumina. In primele zile ale lunii septembrie, caile lor s-au despartit. Kovaliov le-a propus sa merga la Magadan, sa ridice lumea la lupta. Dar ceilalti doi, Soloviov si Antonov au decis sa ramana in taiga, nu departe de soseua Kolyma. N-au ramas prea mult timp in libertate, pentru ca pe data de 8 septembrie, pe Soloviov si Antonov i-au arestat. Si din septembrie, anchetatorul principal al KGB din regiunea Habarovsk, maiorul Rezantev, a intocmit protocolul tuturor lucrurilor gasite la cei arestati pe data de 8 septembrie, Soloviov si Antonov.”
Partidul creat in lagar – Argumenti i Facty, Magadan, 2008
“Obiectele gasite la km 298, langa satul Myakit, regiunea Magadan: un cutit, un pistol confectionat manual, harti ale regiunii de NE ale Asiei si NV-ul Americii, zilnicul cu notite, ceas de mana, periuta de dinti. S-a constatat ca cutitul are forma de pumnal si este confectionat din otel si are lungimea 14 cm. Pistolul este facut dintr-o teava de fonta, cu lungimea 14 cm. Teava pistolului se incarca cu praf de pusca si cu bile de plumb. Are o capsula-detonator…de 9 cm lungime. Jurnalul are 126 de pagini din care sunt completate 26 de pagini. Este completat cu creionul. […]Toata operatiunea a avut loc in raionul Yagodinsk, unde au fost gasite noi probe in cazul dosarului lui Soloviov si Antonov. Expertza balistico-stiintifica a stabilit ca pistolul a fost confectionat manual, poate fi calificat ca un pistol cu teava scurta si poate fi folosit pentru a impusca. Cutitul poate fi calificat drept pumnal, iar grenada, facuta manual este o grenada cu schija. Are un detonator, firul bakforth si praf de pusca. Toate obiectele gasite pot fi folosite conform destinatiei. Toate aceste obiecte au fost confirmate pe data de 6 februarie de catre Rezantev. A mai fost gasit si un document antisovietic, scris de mana, care reprezinta Programul si Statutul organizatiei anti-sovietice, asa-numitul “Partid Democrat”.
extras din protocolul arestarii incheiat de maiorul Rezantev,
anchetator principal al KGB regiunea Habarovsk
Din aceste documente s-a mai pastrat programul partidului, pe scurt.Acolo in una din minele Holodnai, in timpul evadarii au ramas restul textelor pentru acest document unic. Pentru ca atunci cand noi ieseam din mina, Soloviov mi-a dat programul integral. Si mi-a spus: “Vasea, ascunde-l, sa nu-l gaseasca nimeni! Nici eu, nici Antonov”… “Adica voi nu aveti incredere in fortele voastre?! Ca o sa rezistati la ancheta?!” zic eu… “Nu, mai bine sa stii tu singur.” Si eu l-am ascuns intr-un loc sigur. Si pana la urma, Antonov s-a dovedit a fi tradator. El in 43 a nimerit in captivitate la englezi. Dar englezii l-au predat la sovietici, iar sovieticii i-au dat 25 de ani ca si lui Soloviov. Si mai era unu Nevzorov, el nimerise in Franta, in politie. Nevzorov Piotr Ivanivici, Si el a tradat Partidul. El le-a dat programul asta scurt KGB-istilor. Si Antonov la fel, s-a dovedit a fi tradator in final. Tot a povestit. Pana si locul pe unde am evadat. Si cand a pus la cale intalnirea cu KGB istii, pentru a-l atrage pe Soloviov in capcana… Soloviov zice: “Vania, ei stiu tot!” Dar Vania… ce sa faca el singur?!
- De ce credeti ca a esuat planul?
N-am avut oameni. Le era frica. Dupa ce m-am eliberat lucram in aviatie. Alimentam avioanele cu kerosen si primeam zboruri gratuite. Si plecam la Moscova, Petersburg, la Talin si duceam foi volante. Inca eram urmarit de KGB. Nu aveam pasaport. Si tot timpul era cineva pe urmele mele. Dar inainte, dupa evadarea din ‘54 eram fugar. Aruncam foi volante in lagare si doream sa ridic detinutii la rascoala. Pentru ca detinutii lucrau in general la constructii, construiau case, sapau fundatii. Si eu veneam, le aduceam spirt paznicilor si nimeni nu m-a tradat. 19 lagare erau. Eu credeam ca noi toti vom merge impreuna sa ridicam lumea din lagare. Dar ceilalti doi, Soloviov si Antonov au ramas in padure, ascunsi. Eu am venit singur in oras. Aveam un cutit, o grenada si o pica. Zi si noapte incercau sa ma prinda.
Pentru ca noi am vrut sa organizam o republica conform acestui program totul era repartizat: republica ruseasca, caucaziana.. in regiunea magadan, yakutia si ciukotka. Un teritoriu imens, mai intins decat balcanii, ucraina si romania. Dar bogatiile subterane..acolo gasesti tot ce vrei: diamante, petrol, gaz, aur! Ar fi fost un exemplu bun pentru toate tarile. Ca sa nu mai fie oamenii omorati prin infometare. Si eu mergeam peste tot si vroiam sa-i ridic pe detinuti la rascoala. Dar ei ziceau: “Asteapta sa vina comisia si toti vom fi eliberati!” Se temeau. Din frica. Omul fara frica poate sa obtina multe. Dar ce puteam sa fac eu singur? Si m-au prins pana la urma.
- Cine trebuia sa conduca Republica?
Serghei Dimitrevici Soloviov. El era presedintele partidului. Pe atunci nu stiam, mai pe urma am aflat. La un moment dat, situatia era atat de dificila in mina, ca nu mai puteau sa mai reziste. Si au hotarat sa se arunce in aer. Nu vroiau sa moara singuri, dar cel putin sa mai omoare pe cineva… Erau deja foarte bolnavi… Curgea apa din tavan acolo in mina… Dar eu le-am spus: “Eu sunt sanatos…” Si i-am luat, am iesit din mina, am respirat putin aer proaspat… si ne am intors inapoi. Si in situatia aia ei m-au primit in Partid. Pe atunci nu stiam nimic din toate astea, dar Soloviov avea mare incredere in mine. Mai mare incredere nu avea in nimeni. Si cand eu l-am dus la studioul din Leningrad, sa facem filmul, acolope el l-au intrebat: “Ce puteti sa ne spuneti despre prietenul Dvs Vasile Ivanovici?” Si el a zambit si a raspuns: “Mi-ar trebui foarte mult timp sa-l descriu, dar acum pot sa spun doar atat: “Oameni ca Vasile Ivanovici, se nasc unul la un milion!” Deci pe-atunci el era inca in viata…
Ascultati ce-mi scrie:
GB, nu stiu ce inseamna asta. Ceva parola poate.
“Buna ziua, dragul meu Vasiliok! Alaltaieri am primit telegrama de la tine. Punct.
In ultimul timp am simtit cu energia mea vitala ma paraseste. Nu stiu cat am sa mai traiesc. dar totul imi indica ca trebuie sa ma pregatesc sa plec intr-o alta lume. Pe fiecare ne asteapta acelasi sfarsit. Punct. Trebuie sa-l rugam pe D-zeu sa ma ajute sa-mi intampin moartea linistit. Intelegi, nimic din ceea ce este lumesc nu ma mai atinge. Nu trebuie sa ma preocupe pentru ca sunt trecatoare. Daca da D-zeu, poate ca o sa ne revedem pe lumea cealalta.
Nu am nicio suparare legata de tine. Iarta-ma daca cumva, intamplator, te-am intristat, te-am jignit, sau te-am scarbit. Intotdeauna am dorit sa fiu onest si corect cu tine. Nu tin minte sa te fi jignit vreodata sau sa fi ramas nemultumit de tine. Intotdeauna ai fost un om ireprosabil, un partener de drum. E apoape o minune, asa lucruri se intampla rar. Este o fericire pentru cei care ajung sa se intalneasca cu asa oameni. Care au avut o astfel de relatie in viata si care au reusit sa o pastreze de-alungul intregii vieti. Asta este o mare fericire… Noi nici nu ne dadeam seama atunci cand stateam ascunsi in mina, ce fericire era asta pentru noi toti. Abia acum am inteles cat de mare este mila si ce cadou de la D-zeu a fost ca ne-am pastrat prietenia, fidelitatea, sinceritatea. Ne-am pastrat unul penru altul, fara nicio umbra de nemultumire.
Niciodata, nicio indoiala, niciun gand ascuns n-a stat intre noi. Asta este o adevarata minune, intr-o vreme in care moartea ne pandea la fiecare pas.”… Da, sute de oameni ne cautau… Ar fi putut sa ne impuste in orice moment. “Incercau sa ne prinda cu orice pret, dar Dumnezeu ne-a pastrat. Si nicio celula din organismul nostru nu a avut de suferit din cauza dusmanilor care ne urmareau. Asta oare nu este o minune?
Dragul meu Vasiliok, sa te ocroteasca Dumnezeu de dusmanii tai vazuti sau nevazuti, sa te ocroteasca de nenorociri, de orice lucruri neasteptate. Sa te ocroteasca Maica Domnului si Ingerul tau pazitor.
Anul 2000
Serghei.”
Vedeti, un fel de iertare. Si eu m-am convins ca si-a luat de fapt ramas bun atunci…
“Noi nu trebuie sa steptam binefaceri de la natura. Nu trebuie sa asteptam libertate de la cei ce ne inrobesc. Noi trebuie sa luam puterea in mainile noastre.
Partidul Democrat reprezinta libertatea intregului popor. Propunem participarea tuturor cetatenilor la conducerea statului. Democratia inseamna educarea omului intr-un spirit liber si umanist. In spiritul dragostei fata de om, educand spiritul sa lupte pentru libertate. Principiul este: Nu fii rob si nu permite altora sa fie inrobiti! Lupta pentru libertate! Dictatura si democratia sunt la poli opusi, sunt doua forme diametral opuse una fata de alta. Una o exclude pe cealalta. In cadrul dictaturii nu poate sa existe democratie si in cadrul democratiei nu poate sa existe dictatura. Dictatura este lipsa libertatii. Democratia fara libertate nu poate exista, asa cum nu exista viata fara aer. Lupta pentru democratie inseamna lupta pentru libertate!
Comunism. Creatorii Marxismului, n-au putut sa deturneze fanatismul poporului si s-a dovedit o utopie a prezentului. In teorie, Uniunea Sovietica este condusa pe principiile marxismului, dar in practica, este tara robilor, tara lagarelor si nedreptatii fata de cetatenii simpli. Asta este Uniunea Sovietica. Ea nu poate fi o tara a gandirii socialiste de avangarda. Iata ca marxismul si-a dat jos masca si i-am vazut tirania, un stat al dictaturii. O gramada de politicieni fanatici. Uniunea Sovietica este copilul bolsevismului, tara robiei. Comunismul vine la noi din subsolurile dictaturii.
Propunem crearea unei Republci democratice a carei structura va fi definita in urma unui referendum al intregului popor. Republica Federala Democrata va avea la baza comunitatea istorica si politica. Propunem componenta DPR: Fractiunea Rusa, Fractiunea Ucraineana, Fractiunea Transcaucazina, Belorusa, Baltica si din Asia Centrala. Partidul Democrat se imparte in regiuni nationale. Regiunile se impart in raioane. Fiecare componenta a Federatiei se defineste singura. Tara va fi condusa de catre Congresul deputatlor alesi de popor. Partidul Democrat considera ca legea si conducerea tarii trebuie sa serveasca poporul. Sa infaptuiasca democratia, sa protejeze integritatea statului si sa asigure executarea legilor.
Legislatia trebuie sa se bazeze pe principiile: fiecare cetatean este liber din nastere si este liber in actiunile sale, atata timp cat nu incalca normele comportamentului uman. In urma contradictiilor se stabileste adevarul. Proprietatea privata este baza tarii. Cu cat fiecare cetatean detine o proprietate privata, statul e mai sigur, mai puternic. Protejarea acestei proprietati private cade in sarcina statului. Judecata trebuie sa fie deschisa, judecatorii trebuie alesi. Fiecare catatean poate sa organizeze diferite asociatii de ordin stiintific, artistic, de binefacere. Este permisa libertatea organizatiilor, libertatea presei, libertatea intrunirilor si a mitingurilor[…]”
“Despre educarea omului intr-un spirit liber” extras din
Programul Partidului Democrat, DPR