IURA TICUS, nascut 1959, Ust-Nera, regiunea Oymiakon in familia locotenentului superior Gheorghe Ticus. Timp in Kolyma: 58 ani

SIDOR PANTELEEVICI CIOBANU, nascut in 1967, Republica Moldova, raionul Causeni, satul Zaim, Timp in Kolyma: 30 ani

ALEC, nascut in 1953, Tatjikistan. Timp in Kolyma: 30 ani

IURA TICUS: M-am nascut aici, in acest sat in 1959 si am trait as putea sa spun toti anii, exceptand armata, aici. Armata am facut-o in alta parte. Tata a terminat scoala de militie si a fost trimis aici in Magadan. I-au facut repartitie aici. Din Magadan direct aici. Acolo in Magadan s-a nascut fratele meu apoi, au venit aici, unde m-am nascut eu. Peste drum de casa noastra era comenduirea - deci biroul, o parte din birou, militia, era KGB-ul si erau foarte multe Zone inconjurate de garduri, deci asta e copilaria mea. Zona era aici unde e casa. Aici unde arat eu cu mana, era numai Zona. Dupa care era cazarma, caminul ofiteresc, clubul, acolo e un drum unde era magazinul universal de nord. Noi alergam pe acolo, baietii ne jucam. Era cinema Pobeda unde ne uitam la filme gratis. In fiecare seara erau fllme noi. In casa asta era biroul, contabilitatea, comenduirea. Pentru toate lagarele care erau in raion exista o comeduire centrala care supraveghea activitatea lagarelor din jur. Toate documentatia se afla aici.

• Ce va mai amintiti din acea perioada?

Oamenii condamnati politici nu aveau voie sa traiasca in regiunile centrale din rusia mai ales cei care aveau condamnari foarte grele de 20 de ani cel putin… nu erau condamnati pe viata insa dupa ce isi executau pedeapsa nu aveau voie sa plece de aici si nu mai puteau sa isi traiasca viata in regiunea centrala a rusiei si au fost nevoiti sa traiasca aici Stiu ca erau si multi paznici care au inceput cumva sa traisca cumva si aici pentru ca nu aveau nici ei voie sa plece. Erau oameni in vasrta care fusesera aici paznici din tinerete. Erau soldati simpli pur si simplu erau multi ofiteri care erau deja in armata de 25 de ani si dupa o asemena perioada de serviciu in armata rosie nu mai avea sens sa plece pentru ca aici castigau bine, plecau in concediu se duceau pe continent la mare, cumparau una alta. Bineinteles ca banii se termina si se intorceau din nou aici ca sa faca bani penru ca aici se castigau bani frumosi. Nu va zic niciun secret cand va spun lucrurile astea. Si s-au intamplat cazuri in care paznicul s-a casatorit cu detinuta, sunt chiar si carti cu tema asta. Cazuri au fost … au intemeiat familii foarte frumoase si rezistente. Ne-ati intrebat ce ne-au invatat ei pe noi. Cand eram tanar am intalnit condamnati de la care am invatat ordinea si disciplina, ce poti sa faci? Cum sa te comporti in anumite situatii. Oamenii nordului - mai ales cei de aici sunt mult mai prietenosi decat cei veniti din alte parti. Experienta acestor oameni din acei ani sigur aveau o experienta cu ce sa faca in productie. Oamenii astia au inceput exploatarea a ceea ce e aici in conditiile astea, ne ajutau

• Cu se ocupau condamntaii care erau aici?

IURA TICUS: Lucrau. Au continuat sa lucreze aceleasi lucruri ca atunci cand erau prizonieri, chiar daca erau eliberati. Care cum reusea sa se descurce. Ori in ateliere de reparatii pentru ca toate echipamentele necesitau reparatii, care soferi in baza auto pentru ca se deschisese autobaza si aveau nevoie de oameni, constructori bineinteles.

PETRE: Daca aveau carnet de buldozersiti, soferi, pe masini, pe belazuri sau ce mai era atunci, la aprovizionare erau bagati multi.

• Munca de baza a fostilor detinuti…

PETRE:Exploatarea aurului era munca de baza. De ce inainte in Yakutia era combinatul de exploatare a aurului, apoi s-a facut Dalstroiul ca si companie care se ocupa de toate lucrarile care tineau de zona nordului ?! Satul nostru tinea inainte de regiunea Magadan.

• S-au pastrat mine de pe vremea lagarului care sa permita exploatarea aurului pana acum?

IURA TICUS: Da. Sunt. Au ramas, dar s-au prabusit. Noi trecem, folosim poligoanele deja exploatate si incet incet incercam sa ajungem in aceste mine , continui sa sapi si mai gasesti aur. Inainte nu era tehnologia asta care e acum pentru a face exploatarile ca acum. Dispozitivele erau slabe si nu exploatau volumul de aur existent. Cu echipamentele noi descoperi o cantitate mare de aur. Tot ce a ramas in puturile astea sapate contine aur. Si acum sunt locuri, in zona noastra mai ales, in Yakutia unde se exploreaza inca după hărțile facute de geologi pana in anii ‘40, pana la razboi. Sunt primele harti pe baza carora se exploreaza zona. Sigur ca au fost secretizate iar acum treptat - treptat este permisa folosirea acestor harti, se organizeaza licitatii, se cumpara licente pentru cercetarea - explorarea acestor zone. toate minele au in continuare denumirea veche…si …. Una dintre cele mai vechi mine. Si acum spala acolo pamant pentru că contine aur. Nu mai sunt in mine oameni care sa stea acolo, care au plecat, care s-au dus pe continent, le-au dat apartamente si toate aceste mine erau situate in satele in care traiu oamenii. Satele erau asezate in jurul minelor iar acum satele nu mai sunt locuite si nu mai are sens sa fie locuite pt ca acolo e loc doar pentru exploatare.

In principiu exista diferente de cum se exploateaza aurul, dar foarte mici. In principiu prin metoda deschisa. Cea mai mare parte e zona de vale, sunt locuri in care e multa piatra si se fac in munti se deschid puturi. De obicei se exploreaza la maximum 30 - 40 metri. Toate se fac prin metoda deschisa. Exista bineinteles si mine in subteran, de exemplu noi am lucrat in mine pentru exploatarea fierului unde lucrau foarte multi detinuti si dupa aceea au venit pe contract de stat. Si acum se exploreaza minele prin aceleasi metode. Minereuri sunt foarte multe, dar multe sunt strategice si nu se folosesc. Cand s-au deschis minele de la Saralah s-a deschis si o fabrica de prelucrare astfel de fabrici de prelucrare a antimoniului erau doar doua in URSS, in Kamtajai si una aici. E un minereu cu ajutorul caruia se ajuta la utilizarea intregului tabel a lui mendeleev si la rachete, se foloseste petru tot ce avem aici - farfurii, castroane, lighene, deci totul se face cu adaos de antimoniu. Deci se adauga la alte metale, se fac alije. Pentru galvanizare, in toata industria se foloseste. E un element care ajuta la compozitia anumitor materiale. De exemplu se fierbe metalul. Avem minereul din fier iar pentru a avea un aliaj potrivit se pune cox ca sa se obtina ce trebuie pentru ca minereul pur de fier nu se poate obtine in starea in care este.

SIDOR: Antimoniul se exploata din aceleasi mine din care se exploatează azi.

PETRE: Posibil sa mai fi fost si in alte regiuni din Rusia. La noi a inceput sa se exploateze antimoniu la inceputul anilor ‘70. Tot extrasul de antimoniu era trimis in Kirghistan unde se prelucra. Acum nu stiu cum se mai face

SIDOR: Nu erau alte fabrici de antimoniu...

IURA TICUS: O bucata din asta, cam cum va arat eu, cantareste cam 7 kg. Este foarte grea, continutul este foarte dens.

SIDOR: Mina de la Ust Nera e una dintre cele mai mari din Rusia. Nu stim sa fie una mai mare

IURA TICUS: De antimoniu, este singura. In vremea urss-ului se exploata si se timitea din Armenia, in Kirghistan. Ca si continut era cea mai mare cantitate de antimoniu

• Am inteles ca in minele Saralah se gaseste intregul tablou al lui Mendeleev.

IURA TICUS: V-am si spus ca din aceste mine de antimoniu se găsesc foarte multe elemente chimice - aur, ag, zn, samd. Toate aceste metale. Aici trebuie să mergi in mine, sa vezi cum trăiesc si lucreaza cei de acolo. trebuie sa vedeti cum se deruleaza exploatarea, cum se face explozia, de ce adancime este nevoie pentru a ajunge la acele straturi de minereu…

IURA TICUS: V-am si spus ca din aceste mine de antimoniu se găsesc foarte multe elemente chimice - aur, ag, zn, samd. Toate aceste metale. Aici trebuie să mergi in mine, sa vezi cum trăiesc si lucreaza cei de acolo. trebuie sa vedeti cum se deruleaza exploatarea, cum se face explozia, de ce adancime este nevoie pentru a ajunge laacele straturi de minereu…

Nu trebuie facut nimc, ci doar vazut, exista un anumit context radioactiv. La inceput cand se exploateaza prima oara o mina nu este atat de puternic acest context pentru ca in starea naturala nu exista atata radioactivitate. Nu este atat de puternica cat sa te omoare, insa exista un anumit nivel de radiatii. Oricum ii verifica nivelul de radioactivitate. Tot pamantul este acoperit de un strat radioactiv chiar si in timpul extractiei de aur pentru ca exista o anumita componenta radioactiva cand deschizi pamantul pentru ca tot ce este acoperit de muschi, de pomi, de tot felul de vegetatie acopera si retine radioactivitatea. Atunci cand se deschide scoarta pamantului, tot ce sta sub pamant se ridica in aer.

IURA TICUS: Atunci cand se exploateaza o zona noua simti cum iese asa un anumit aer, un anumit miros, se simte, e f greu sa respiri acolo pentru ca e vorba de milioane de ani inchisi in scoarta pamantului si atunci cand deschizi normal ca iese la suprafata, in poligon, in zonele de exploatare. Nu vorbim de radiatia asta, radiatia stibiului, antimonului. Sigur ca exista si asta. Va povestesc despre cazul in care au venit diversi specialisti japonezi pentru diverse afaceri si au mers la fabrica din saralah si ar fi vrut sa vanda echipamentele pe care le produc ei. Si au fost in apropierea fabricii, aveau dispozitive cu care au masurat radiatia; si cand alea au inceput sa piuie,  s-au intors aici de urgenta si nu au mai mers in zona. Au plecat.

• Exista echipament de protectie pentru vizitatori?

SIDOR CIOBANU: Ce se intampla pe acest pamant, tot ce respira acest pamant, toate aceste radiatii, fie ca vorbim de uraniu, de aur, noi respiram toate acestea. Suntem cum ar veni adaptati la aceste radiatii in yakutia. Orice minereu pur si simplu descoperit, nu exploatat, da acele elemente care se obtin dupa prelucrarea chimică. Se prelucreaza chimic si bineinteles ca se adauga altceva. Prin reactie apare un anumit component, o anumita radiatie. Cum sa va spun… fiecare om are nivelul lui de rezistenta. Unii simt mai mult, altii nu simt niciun efect poate zeci de ani, iar altii se imbolnavesc din start. Depinde de organismul fiecaruia.

IURA TICUS: Nu are niciun fel de adaos, e pur. Atunci cand se prelucreaza in antimoniu pur, uraniu pur atunci vorbim despre alte lucruri. Organismul se adapteaza la toate aceste elemente chimice si daca e capabil sa prelucreze toate aceste elemente, e ca un combinat.

ALEC: Sunt oameni care lucreaza de mult timp in aceste conditii si nu au nimic pentru ca s-a obisnuit organismul si a inteles ca trebuie sa lucreze asa.

IURA TICUS: Pe Indighirca era un artel si acolo exploatam minereuri de fier care contineau antimoniu pur, concentrat pur de antimoniu, un bolovan din asta aveam cam 3-4 kg. Era f greu si avea culoarea gri sralucitor, nu ca bronzul. Era ca si cum ar fi fost dat din loc in loc cu ag, era de culoare gri si stralucea din loc in loc ca argintul ca si cum ar fi fost presarat cu ag. Dupa care, cand se prelucra, se concasa foarte mult si se adauga… nu stiu ce se adauga… niste aditivi acolo si capata o culoare neagra si deveneau un fel de praf, asa era prelucrat. Semana cu grafitul de la creioane. Era foarte greu, ambalat in niste saci mari de o tona fiecare, patratoase, ca niste baloti care erau transportati la Magadan.

IURA TICUS: Eu nu tin minte asta. Inainte trimiteau la fabrica unde prelucrau ceea ce trebuie sa prelucreze, scoteau toate elementele din antimoiu pe care el il utilizau in productia de vesela, lighene, rachete… tot ce presupune metal. Acest antimoniu era foarte valoros pentru ca mergea in combinatie cu toate elementele din tabelul lui Mendeleev. Cum unde se afla, in ce stare si se vede acolo cum se exploatau zacamintele in vagonete de acolo se dozau se incarcau cu buldozere.

• Unde se afla aceasta fabrica?

ALEC: Cam 50km. Drumul e bun. Acolo e piata pura. Nu se vede ca acolo e asa ceva. Daca te uiti, nu iti dai seama ca este asa ceva. Sunt pietre care se duc la fabrica. Lucreaza acolo cei veniti sa lucreze aici, sunt si localnici, dar mai multi veniti.

SIDOR CIOBANU: Sunt si multi localnici pentru ca in sate nu prea gasesti de munca. Cine vrea sa castige bani, flacaii aia ambitiosi se duc acolo. Majoritatea sunt cei veniti din afara regiunii - ucraina - pentru ca sunt multe mine si ei sunt obisnuiti. Acolo se exploateaza carbunele.Ei au experienta ce inseamna lucrul in mina.

PETRE: La carbune se fac explozii, nu ai voie sa fumezi si lucreaza pe combine. Aici in schimb vorbim de perforare, foraj. E alta tehnologie pentru care se recalifica.

ALEC: In fiecare schimb sunt 40 de oameni.

IURA TICUS: Vorbim ca in minele de carbune se elimina gazul metan si nu ai voie sa umbli cuc foc, in schimb la minereuri ai voie sa fumezi. În minele de carbune functioneaza combine si o singura scanteie e suficienta pentru a exploda metanul. Acolo sunt niste senzori instalati, dar nici ei nu te ajuta in minele de carbuni pentru ca se acopera cu praf. Daca apare undeva o flacara totul se duce pe apa sambetei…

• Ce insemna asta cu Nordul ca nu te las sa pleci?

IURA TICUS: Pur si simplu te obisnuiesti, cu viata asta, cu natura, cu relatiile dintre oameni ca si cand te tin pe loc. In ultimul timp oamenii nu mai sunt la fel. Inainte cei din nord erau alfel. Relatiile dintre oameni erau altfel, si clima era altfel. Am incercat sa plec de aici, dar nu am reusitSotia mea e pe continent si nu vrea sa traisca aici, dar pentru mine asta e sfarsitul. M-am saturat pt ca exista decaderea a tot ce e in jur. Nu mai e viata de atunci, stabilitatea de atunci. Nu mai există situatia de atunci. De la munca sambata si duminica aveam zile libere. Luam undita si ma duceam cu barca, motocicleta, masina. Ma duceam linistit mai pescuiam, mai mergeam dupa fructe de padure. Insa acum oamenii traiesc aici doar ca sa faca bani, sa puna bani peste bani ca sa isi faca bani pt pensie. Vin aici doar pentru munca, muncesti aici si acolo, dar daca stau aici pensia e dubla. Pe cartea de munca eu am inceput sa muncesc la 16 ani. Pentru pensia asta merita oare? Am 20.000 pensie. Merita sa te chinui pentru pensia asta?

SIDOR CIOBANU: Cand esti tanar nu te ganesti la pensie. Trebuie sa ai un salariu pe stat, sa nu muncesti la negru asa se duc contributiile. Majoritatea lucreaza pana la pensie. Muncim 12 ore, dar la sf sezonului daca facem planul, daca facem cota de aur primim prime, bonusuri in plus pentru asta. Impozitele nu se calculeaza ci doar pentru salariu… de asta avem si pensiile mici.

IURA TICUS: Eram tanar. Am avut invitatii sa ma duc sa lucrez in arteluri, dar nu am avut dorinta asta. Traiam aici, aveam o familie. Pana cand au inceput anii astia de Perestroika cand nu ne plateau nimic. Te invarteai pe unde puteai si fiecare incerca sa isi gaseasca drumul lui. Si vechimea in munca a incetat - cand lucrai, cand nu lucrai.

SIDOR CIOBANU: Sa nu spui nimic - politica vietii noastre e asta. Din cauza anilor 90 totul este distrus, totul putrezeste.

IURA TICUS: Ce propunere ai? Sa faci un anunt oficial?!

SIDOR CIOBANU: Nu ati inteles de ce tot tipati pe aici. Trebuie facuta o revolutie.

IURA TICUS: Exista un proverb foarte bun in limba rusa: “cu un singur luptator nu e camp de lupta.” Care e esența raspunsului?!

In principiu toate artelurile indiferent ca sunt de stat, toate sunt, intr-un fel sau altul, private. Dau statului o redeventa. Sunt obligati sa acopere fondul de pensii insa daca ar fi sa luam sistemul care ar trebui sa functioneze dupa lege, eu as ramane fara nimic. Pe langa astea lasand, predand aurul la stat din acest aur trebuie sa iti socotesti aceasta bucata ca sa rezolvi problemele din sezonul urmator - motorina, piesele de schimb, echipamentele si majoritatea tehnologiei pe care o avem trebuie luata de an la an si totul se achizitioneaza in valuta prin urmare depindem de variatiile dolarului ca si pt pretol. Asta inseamna ca sunt cheltuieli foarte mari. Daca i-as da unui muncitor tot ce trebuie sa dau pentru munca lui pentru ca volumul aurului costa 3300 pe gram  si daca ar trebui sa ii dau acesti bani sigur ca muncitorul ar primi o gramada bani si din cauza asta la sfarsitul sezonului esti in gaura. Asta-i politica lor.

• Si aurul se vinde mai ieftin?

IURA TICUS: Se vinde ieftin din mainile tale. Munca muncitorului se plateste de 90 de ori mai putin. Din 800 imi platesc 4 restul merge pentru piesele de schimb, echipamentele. Eu inteleg acest sistem pentru ca trebuie sa ai bani ca sa poti sa functionezi si in sezonul urmator. Au gandit in asa fel incat oamenii sunt tineri, muncesc, isi pierd anii cei mai frumosi pt a ajunge la pensie dupa care nu primesc pensie pentru ca nu au primit salariul pe cartea de munca. Asta e contabilitate dubla, neagra. Ai primit milionul, esti tanăr te bucuri de banii aia.

SIDOR CIOBANU: Oamenilor le e frica sa nu ramana fara munca, le e teama sa vorbeasca impotriva politicii. La noi politica, in Rusia merge in felul asta, asta e mentalitatea omului rus. Te-a platit, esti multumit si ai cu ce sa iti intretii copii, sa ai grija de propria familie. Te bucuri ca te-au platit.

IURA TICUS: Se considera invalizi daca sufera de silicoza pentru ca au muncit sub pamant. Tot timpul au acest spor. Anual trec prin fata unei comisii. Daca ei continua sa lucreze au si un bonus la salariu, daca nu, au au o pensie de handicap medical. Nu ii invidiez pentru ca ei au lucrat foarte mult sub pamant si din cauza asta au probleme cu respiratia si cu plamanii. Important e sa fim sanatosi. Am prieteni care continua sa vina de pe Continent si se prezinta in fata comisiei si au aceasta pensie. Dar eu consider ca pensia mea - chiar si fara sporul asta- este mica. Daca te uiti la preturile din magazine vezi ca nu iti ajunge pensia asta pentru 30 de zile. Nu c onfundati pensiile de varsta cu cele de invaliditate.

SIDOR CIOBANU: Daca nu as fi fost invalid as fi muncit mai departe, as fi strans bani. Pentru 30 de ani de vechime as fi avut 12 000. Aici nu a iesit asta. Pana la urma am pesie de invaliditate si imi plateste statul pt asta. Sunt suparat in sufletul meu pentru ca as fi vrut sa lucrez. Uite mainile pot sa lucreze, mai am degetele la locul lor, cate mai sunt. Oamenii continua sa traiasca. Mult, putin...

 ALEC: Trebuie sa fii intotdeana om in lume asta.

 SIDOR CIOBANU: Multi nu au de ce si pentru ce sa plece.