Antonia – Le Point

Iadul. Mai este numit și țara „morții albe” – Kolîma, a adăpostit unul dintre cele mai înfiorătoare lagăre ale lui Stalin. Unii supraviețuitori încă trăiesc acolo…

Marc Nexon, LE POINT

Vasile Kovaliov… Merge cu un baston, dar nu se teme să se afunde în zăpadă până la genunchi. Se apropie de o clădire veche în mijlocul unui lot vacant, nu departe de a gratiile imobilului. Își aprinde lanterna, șterge gheața de lângă un perete și alunecă, cu picioarele în față, într-o aerisire care duce spre subsol. „E aici”, a spus el. Se numea „congelator”. „Mi-au spus: nu vom risipi un glonţ pe tine, vei muri aici.” Bate pământul
acoperit cu apă înghețată cu bastonul. Și apoi arată o celulă de 15 metri pătrați. „Era a mea. Erau vreo douăzeci de deţinuţi. Primeam 200 de grame de pâine și 200 de mililitri de apă pe zi. Vorbeam foarte puțin pentru a împiedica gheața de pe tavan să se topească pe noi. Oamenii mureau aşezaţi, cu braţele încrucişate”. Se apropie de un perete despărţitor. „Am îngrămădit opt cadavre acolo. Gardienii veneau să strângă cadavrele dedouă ori pe săptămână. Îngheţate, trebuia să le desprindem de pământ.” Zgârie peretele. „A dispărut…” spune el. „Exista un şanţ aici, unde ne făceam toaleta. Am văzut prizonierii încercând să se sinucidă aici.” Bătrânul trece de ușa metalică ruginită și își ridică bastonul. „Prietenii mei nu credeau că voi ieși în viață după șase luni. Când m-au văzut, m-au luat drept o fantomă!”
Vasile Kovaliov, 82 de ani, este un supraviețuitor al gulagului. Un supravieţuitor al lagărelor, al muncii epuizante, al execuțiilor colective și al „congelatorului” rezervat rebelilor. El locuiește aici în Magadan, la opt fuse orare de Moscova, pe malul Mării Okhotsk, unde Stalin a construit capitala celui mai mare sistem de lagăre de concentrare din secolul XX. Un loc de la capătul lumii, blocat în gheață zece luni pe an și dominat de temperaturi de - 50 ° C în care „sputa îngheață în zbor”, cum scrie Varlam Șalamov, celebrul autor rus, deţinut aici șaptesprezece ani. Pe Kolîma, o regiune vastă, de patru ori mai mare decât Franța și botezată „Insula”, s-au construit aproape 400 de lagăre.
Cu toate acestea, Magadanul vrea să-și uite fantomele. Orașul de 100.000 de locuitori își afișează catedrala împodobită cu cinci turle aurite, bulevardul Lenin mărginit cu lămpi londoneze și fațadele sale în culori pastelate crăpate de frig. „Am construit 23 de școli, 31 de creșe și 500 de zone de joacă”, spune triumfător primarul
Vladimir Pechioniy, sub un portret al lui Putin.
Pentru a te adânci în trecut, trebuie să ajungi în portul din golful Nagaevo. Acolo unde „zekii”, prizonierii politici și deținuții de drept comun, au debarcat cu zecile de mii începând din 1932.