Synopsis

Bilet de lup este un documentar istorico-antropologic de 1h10 min, cu elemente personale, subiective, de călătorie inițiatică, care face radiografia unei lumi puțin explorate și înghețate de la capătul Pamântului, Kolyma; o lume populată cu “sculpturi în gheață”, așa cum apar oamenii care trăiesc aici, prinși în captivitatea unei ierni veșnice.  O lume la final, care se dezgheață acum, în fața schimbărilor geo-politice și economice mondiale.

Filmul devine o incursiune prin istoria intima a Kolymezilor, la capatul careia vom descoperi “geografia” unei societati “arestate” pe locul lagarelor sovietice din Siberia si  pe Vasile Kovaliov, ultimul supravietuitor al Gulagului cu origini basarabene.

La baza filmului stă experiența personală, de la fața locului, a autoarei – o tânară regizoare româncă, care a pornit la drum, în căutarea basarabenilor supraviețuitori ai Gulagului. Ea pleacă inițial pe urmele unei povești de familie, via Chișinău – Moscova, trece prin arhive, caută pesonaje și ajunge până la capătul Siberiei. Aici descoperă cu ochi proaspeți, uimită, Regiunea Kolyma, ca o planetă din altă lume, vesnic inghețată și ostilă.

 

Imaginați-vă că suntem pe Lună. Văzut de aici, Pămantul pare un concept îndepărtat. Mii de km de permafrost (îngheț veșnic)- pamânt damnat, fără viață, îi despart pe locuitorii Kolymei de lumea liberă, de “continent”.

Treptat, timp de 50 de ani, aurul, lagărele, războiul rece și proiectul atomic au închis regiunea, izolând-o total de restul lumii; Kolyma znaczit smert – Kolyma înseamnă moarte, așa era vorba care circula în șoaptă pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.

Între anii 1932 si 1960 aici a funcționat cel mai temut sistem de lagăre de muncă din întreg Gulagul, perioadă în care se estimează că și-au pierdut viața aproape trei milioane de detinuți, majoritatea din URSS, Polonia sau Germania. Încă nu se cunoaște cu exactitate numărul românilor-basarabeni trimiși în lagare, însă se pare au fost peste 150.000. Nu se știe câți dintre ei au murit, câți au supraviețuit, sau câți s-au întors acasă dupa eliberare. Arhivele Statului de la Chișinău nu dețin asemenea evidențe.

Se știe doar că pentru a asigura păstrarea “secretului”, la eliberarea din lagăr, majoritatea deținutilor, gardienilor sau chiar ofiţerii angajaţi în această lucrare, au fost forțați să rămână pe loc, fiind considerați participanți la “proiectul atomic”. Cu toții au primit o viză în pașaport, care le interzicea dreptul de a părasi Zona, așa numitul Volchy Bilet-Bilet de Lup.

Acum domină un peisaj dezolant, post-apocaliptic, populat cu o lume pestriță, care reflectă aberația și absurdul secolului trecut: foști detinuți, foști gardieni și familiile lor acum amestecate, muncitori veniți pentru “sporul de nord”, ceceni căutați “pe continent” pentru diverse delicte, moldoveni care se cred ruși, ruși care cred că sunt moldoveni; o “geografie psihologică” înghețată într-un hazard istoric existențial.